Ganduri

Azi am fost la ultimul curs din cadrul facultatii. Maine ma duc la ultimul seminar. Maine dupa seminar sarbatoresc, impreuna cu colegii, terminarea facultatii. Ma rog, e cam mult spus terminarea facultatii, caci urmeaza sesiunea si apoi groaznica de licenta si mai departe masterul. Cert e ca, teoretic, termin facultatea.  Si asta tocmai acum, cand a inceput sa-mi placa, cand incepusem sa ma duc mai des la cursuri, cand imi cunosteam colegii, cand ma imprietenisem cu ei, cand facusem o pasiune pentru un anumit profesor. J

Tot azi, Anda, prietena mea cu care in aceasta perioada a anului obisnuiam sa vorbim despre faptul ca  “gata, de semestrul viitor ne tinem de treaba”, mi-a zis ca nu mai avem cum sa ne facem planuri pentru semestrul urmator. Si atunci am picat pe ganduri si am realizat mai bine ce se intampla si am sfarsit dezamagita.

Pana seara, dezamagirea a fost atenuata de oboseala, iar gandurile mi-au fost luminate urmarind “Soare pentru doi”, o piesa de teatru, pe care o recomand tuturor. Eram tot cu Anda si una din replicile piesei facea referire la viata “oamenilor mari”, care isi telefoneaza si se intalnesc sa ia masa impreuna. Asta urmeaza sa facem si noi? Caci eu o vreau pe Anda langa mine, sa-I pastrez locul sau sa mi-l pastreze atunci cand intarziem, pentru ca avem amandoua probleme cu somnul…sau mai bine spus, cu nesomnul. Deci, am dreptul sa refuz viata “oamenilor mari”?