Dragostea dureaza trei ani

Ce se intampla in trei ani? Ce fac oamenii cu viata lor in trei ani consecutivi? Frederic Beigbeder spune ca “Dragostea dureaza trei ani”, pentru ca intr-o casnicie “in primul an cumperi mobila, in al doilea an muti mobila, in al treilea an imparti mobila”.

Altii, mai optimisti, spun ca in trei ani poti sa devii cineva… ca doar d-aia faci o facultate. Ce-i drept, in stadiul pre-Bologna, adica pana acum trei ani, obtineai o diploma dupa mai multi ani de studiu, dupa mai multe carti buchisite si dupa mai multa munca depusa. Dar cui ii mai pasa de un an sau doi in plus, cand iti poti cumpara direct diploma?

Eu cred ca trei ani sunt ca noua luni… doar ca fara lichidul amniotic si placenta aferente fatului aflat in plina dezvoltare. Da, in trei ani poti sa renasti, desi, daca ar fi sa iau in calcul ultimii trei ani din viata mea, atunci ar fi, mai degraba, ca primii trei, care in viata oricarui copil sunt fundamentali.

Din prima clipa a acestor trei ani am inteles ca totul se rezuma la ”acum”, pentru ca: ” nu o sa mai fie ca pana acum” si ” de acum incolo” erau expresiile cel mai des auzite. Si nu a mai fost ca pana atunci, pentru ca am invatat ca odata ce-ti schimbi telefonul mobil nu-l pastrezi si pe cel vechi, de care ti-a fost drag inca de la inceput. Si nici ochelarii de vedere nu sunt accesorii pentru haine, caci este suficienta o pereche si nu trei. Si astfel, excesele au fost eliminate si nevoile schimbate.

Si dupa toate astea, daca stau sa ma gandesc la ultimii trei ani, spun ca dragostea dureaza doar doi, unde in primul an cumperi yala, iar in al doilea schimbi incuietorile. Devii si licentiat, nu ca vrei, nici pentru ca poti si in niciun caz nu pentru ca meriti, ci pentru ca asta sta in firea lucrurilor, tu esti conformist, accepti valorile sustinute social si, de fapt, nu vrei sa-ti dezamagesti parintii. Si ca tot vorbim despre parinti si dezamagiri, atunci cand nu-l mai ai langa tine pe cel mai important om din viata ta, te intrebi mereu daca el e incantat de ce ai ajuns tu. Pana sa fii in stare sa raspunzi la propria-ti intrebare, te gandesti ca este, cu siguranta, mandru de ei… cei care te-au adoptat tacit, care au ajuns parinti peste noapte, care se preocupa de educatia ta, care in ultimii trei ani  au jucat acelasi rol definitoriu pe care l-a jucat si el in primii trei.